O scrisoare de protest pentru relativismul unor preoti ortodocsi, scrisa de un om simplu, dar luminat de Dumnezeu

Către Înalt Preasfinţitul Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei

Înalt Preasfinţite, binecuvântaţi

Îndrăznesc să aduc înaintea Sfinţiei Voastre următorul eveniment neplăcut şi întristător pentru toată pliroma Bisericii, care a zguduit şi a tulburat conştiinţele noastre de mădulare şi fii ai Bisericii lui Hristos.
La aflarea acestui lucru am purces, după porunca Mântuitorului nostru Iisus Hristos (Matei 18,15-17) la înaintarea unei epistole în care ne-am mărturisit indignarea şi neconglăsuirea acestui eveniment de neîngăduit ce ia amploare în zilele noastre.
De aceea vă rugăm insistent, cu răbdarea şi înţelepciunea care vă caracterizează, să vegheaţi permanent asupra Viei lui Hristos, să luaţi măsurile ce se impun şi să nu îngăduiţi să se mai întâmple astfel de practici, care atrag mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu asupra noastră.
Biserica este unitatea moşilor, strămoşilor, a celor adormiţi, a celor ce vieţuiesc pe pământ, a celor ce se vor naşte, a îngerilor, a Sfinţilor, şi a tuturor celor ce cred în Hristos şi în învăţătura Lui, care a lăsat-o Sfinţilor Apostoli şi Sfinţilor Sinoadelor Ecumenice. Cei care nu vor păstra această unitate de gândire se află în afara Bisericii, chiar dacă rămân în sânul ei (Mtr. Hierotheos Vlachos – Cugetul Bisericii Ortodoxe).
“Ce este Biserica dacă nu o obşte a celor sfinţi? De la începutul lumii Protopărinţii, Proorocii, Mucenicii, Ierarhii, Mărturisitorii şi toţi ceilalţi, care trăiesc astăzi, sau cei care vor trăi în viitor, ei cu toţi alcătuiesc Biserica, căci sunt sfinţiţi de o singură credinţă şi o singură viaţă, sunt marcaţi de un singur Duh şi uniţi într-un singur Trup, al cărui Cap este Hristos.”(Sf. Nichita Remesianul sec. IV)
Scrisoare către un preot ortodox al vremurilor de pe urmă
(Pr. Ghe. Bivolaru-Parohia Adormirii Maicii Domnului Rm.Sarat)

După modelul neîncetatelor rugăciuni în comun cu ereticii, a unor ierarhi apostaţi, care au şi dat tonul la astfel de manifestări, era de aşteptat ca şi supuşii lor pe treaptă ierarhică să le urmeze exemplul practicilor eretice, condamnate de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi, îndoindu-se de Una şi Unica Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică (Efes. 4,5), netemându-se de trăznetul cel straşnic al afurisaniei Bisericii (Canoanele Apostolice 10,11,45- Pidalion¹ , Matei 7,15-16; Fapte 20,28-30; 2 Corint 6,14-17; Galat. 1,6-9; 2 Tim. 4,3-4; Tit 3,10-11; 2 Petru 2,1-2; 2 Ioan 1,9-11).
Oare cum a fost posibil ca un preot ortodox să slujească împreună cu un cleric romano-catolic, pe care l-a invitat să citească „Apostolul” în cadrul slujbei de înmormântare a Dr. Homescu, în biserica Naşterii Maicii Domnului din Rm. Sărat (23 iulie 2014)? De altfel cine ştie dacă dl. Homescu era ortodox cu adevărat? Pentru că nimeni nu l-a văzut vreodată într-o biserică ortodoxă, ştiut fiind faptul că în ultima parte a vieţii sale, bolnav fiind şi imobilizat la pat, primea împărtăşanie şi de la ortodocşi și de la de la romano-catolici(probabil la sugestia soției sale romano-catolică), împlinindu-se în persoana sa blestematul ecumenism euharistic², ca finalitate a gândirii sale eretice și a afirmațiilor ecumeniste, manifestate în unele emisiuni ale postului local de radio . Cum a putut să îndrăznească acest preot, ca şi ceilalţi preoţi prezenţi în sobor să con-slujească cu vrăjmaşii lui Hristos, ereticii, încălcând Sfintele Canoane şi căzând sub osânda afurisaniei şi caterisirii rânduite de Sfinţii Părinţi. Oare cum au putut sluji cu cei pe care Sfinţii Părinţi i-au condamnat şi anatemizat ? Pentru că rugându-se împreună cu ereticii, îi necinstesc pe Sfinţii care au luptat împotriva lor. Oare cei care îndrăznesc să facă astfel de „slujbe” se mai află în Biserica lui Hristos? Sfântul Ioan Gură de Aur a spus deschis că duşmani ai lui Hristos nu sunt numai ereticii, ci şi cei aflaţi în comuniune cu ei. Oare se tem ei de Dumnezeu, Căruia pretind că Îi slujesc? De fapt cui slujesc ei?
Este cunoscut faptul că ereticii romano-catolici (1Ioan 2,19), acumulând de-a lungul timpului atât de multe erezii (filioque, primatul, infailibilitatea, harul creat, imaculata concepţie, azima, scoaterea epiclezei etc.) au culminat astăzi cu acceptarea evoluţionismului şi a homosexualităţii – declarat public de către papa – care întrece orice limită morală, omenească, devenind subumană, diavolească.
Cum pot să mai doarmă noaptea astfel de păstori, care se luptă cu Hristos Însuşi, fără să-i mustre conştiinţa şi pun urmărul alături de eretici, să dărâme rânduielile Bisericii (Ioan 10,11-13), pentru curăţia şi sfinţenia căreia şi-au vărsat sângele milioane de Sfinţi Ierarhi, Mucenici, Mărturisitori, pe care îi pomenim zilnic în slujbele din Mineie (Iuda 1,3)? Toţi Dascălii, toate Sinoadele şi toate sfintele scrieri ne îndeamnă să fugim de toţi cei care gândesc neortodox şi să întrerupem comuniunea cu ei (Sf. Marcu Evghenicul).
Dacă Sfinţii Părinţi s-ar fi amestecat cu ereticii, nu am fi mai avut astăzi Ortodoxia. Iar dacă ar fi făcut compromisurile păstorilor de astăzi, noi toţi am fi fost astăzi eretici şi nu am fi mai avut posibilitatea mântuirii.
„Dacă Sfȃntul Ierarh Fotie cel Mare nu exista, cu adevărat n-ar fi existat nici schisma, ȋnsă n-ar fi existat nici Ortodoxia, nici popoare ortodoxe, ci ar fi existat o robie spirituală şi un mod de gȃndire religioasă şi etnic greșit. Pe amȃndouă acestea Sf. Fotie le-a salvat prin lupta lui ȋmpotriva invaziei apusene ”(Sf. Ier. Nectarie din Eghina).
Oare cum pot aceşti clerici să mai rostească în biserică otpustul: „Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”, atât timp cât ei înşişi se împotrivesc Sfinţilor Părinţi şi încalcă Sfintele Canoane, care au fost decretate sub insuflarea Duhului Sfânt, hulind astfel pe Însuşi Duhul Sfânt, neiertându-li-se acest păcat nici în veacul de acum, nici în cel ce va să vină (Matei 12, 31-32).
Trăim vremuri de cumplită trădare a Sfintei noastre Ortodoxii de către cei care au fost rânduiţi să o păzească. Adevărat este că lucrul acesta a fost proorocit și se întâmplă cu voia lui Dumnezeu (1 Corint. 11, 19). Aşadar să ia aminte aceşti păstori, ca nu cumva, prin aceste manifestări ecumeniste, să ne determine a părăsi bisericile, pentru care vor da răspuns la Înfricoşătoarea Judecată.
Să ne rugăm lui Dumnezeu Celui în Treime Închinat şi Slăvit, Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi Tuturor Sfinţilor să nu îngăduie să ne înghită ispita lui Iuda şi să ne aflăm trădători ai Adevărului, împlinindu-se cu noi astfel profeţiile Apocalipsei, să nu ne apuce moartea nepocăiţi, căci astfel ne-am trăit viaţa în zadar şi ne-am arvunit o Veşnicie înfricoşătoare.
Aşteptăm din partea lor pocăinţă publică, precum şi manifestările eretice au fost publice .

Vă rog să-mi iertaţi îndrăzneala ce a fost provocată de conştiinţa mea ortodoxă, ca şi mădular al Bisericii celei Una.

04.nov.2014
Prăznuirea Sf.Ioanichie cel Mare

Semnează: fr.Dinu Tigoianu
şi un grup de ortodocşi din Rm. Sărat

¹ Canonul 10 al Sfinţilor Apostoli „Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă cu cel afurisit (scos din comuniune) acela să se afurisească.”
Canonul 11 al Sfinţilor Apostoli ” Dacă cineva, cleric fiind, s-ar ruga împreună cu un cleric caterisit, să se caterisească şi el.”
Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli „Episcopul, preotul sau diaconul, dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii, să se afurisească, iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca şi clerici(să săvȃrşeascăcele sfinte), să se caterisească.
² „Împărtășania de la eretic înstrăinează pe om de Dumnezeu și îl predă diavolului. Împărtășania din mâna eretică este otravă, nu simplă pâine”(Sf.Theodor Studitul).

Răspunsul Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei la scrisoarea de mai sus:

CORPUL DE INSPECȚIE BISERICEASCĂ către,
Dinu Tigoianu – Rm.Sărat
Prin prezenta, potrivit rezoluţiei de pe temeiul de mai sus, se aduce la cunoştinţă că, în urma cercetării efectuate, ca urmare a sesizării dumneavoastră, s-a constatat faptul că preotul romano-catolic, prezent la înmormântarea medicului Homescu Mircea, nu a slujit alături de preoţii ortodocşi oficianţi ai înmormântării. Acesta a citit doar Apostolul, de la slujba înmormântării.
Preoţii care au oficiat slujba de înmormântare a medicului Homescu Mircea au fost îndatoraţi, în scris, ca pe viitor să evite astfel de situaţii.
Din încredinţarea Înalt Prea Sfinţitului Părinte Arhiepiscop Ciprian.
Inspector bisericesc Secretar eparhial
Pr. Mitică Bălan Pr. Alexandru Pripon

Anunțuri

Arhimandritul Metodie, Staretul Manastirii Esfigmenu marturiseste ca nu pomeneste nici un sinod schizmatic la Sfanta Liturghie! Sprijiniti Manastirea Esfigmenu!

La aceasta adresa gasiti numere de telefon si adrese unde puteti adresa plageri impotriva abuzurilor la adresa Manastirii Esfigmenu:
http://www.esphigmenou.com/

Staretul Manstirii Esfigmenu sustine ca nu pomeneste nici un sinod schizmatic.

Daca este asa ne bucuram, pentru ca circula tot felul de zvonuri cum ca si-ar lua hirotoniile de la episcopi schizmatici, etc.   Oricum acesti parinti sunt martiri ai Ortodoxiei si sunt nedreptatiti, Patriarhul a creeat o obste ilicita anticanonica si in felul acesta pune paie pe foc! Numai obstea manastirii Esfigmenu are dreptul sa isi aleaga egumenul si sa se autoconduca.  Pe de alta parte exista materiale video in care egumenul manastirii Esfigmenu apare alaturi de episcopi din sinoade schizmatice (GOC, etc), de aceea ca sa fim obiectivi nu ne pronuntam in privinta canonicitatii hirotoniilor lor, daca au preoti hirotoniti. Nu stim, dar vom afla.  Cert este ca acesti parinti au ravna pentru Ortodoxie si trebuie ajutati.

Oprirea pomenirii Patriarhului a fost facuta si de Mitropolitul Augustin de Florina si de alti Mitropoliti din Grecia, ceea ce este canonic atata timp cat Patriarhul invata erezia “bisericilor surori” .

Mai jos redau articolul:

http://acvila30.ro/2011/12/15/obstea-asediata-a-manastirii-esfigmenu-da-raspuns-minciunilor-patriarhului-ecumenic/#more-37692

OBŞTEA ASEDIATĂ A MĂNĂSTIRII ESFIGMENU DĂ RĂSPUNS MINCIUNILOR PATRIARHULUI ECUMENIC

Printr-o declaraţie scrisă, trimisă spre publicare ziarului nostru, Stareţul Sfintei Mănăstiri Esfigmenu, Arhimandritul Metodie, şi obştea dezmint minciunile Patriarhului Ecumenic, potrivit cărora obştea canonică a Sfintei Mănăstiri Esfigmenu, aflată acum într-o adevărată stare de asediu, ar fi aderat la un Sinod vechi-calendarist şi ar pomeni un episcop vechi-calendarist.

„Toate sunt minciuni” se subliniază, arătând că ei recunosc instituţia Patriarhiei Ecumenice, dar nu pomenesc numele actualului Patriarh Ecumenic, kir Bartolomeu, pe care îl numesc eretic. Iată textul integral al declaraţiei adresate  ziarului „Ὀρθόδοξος Τύπος” (O.T.):

Datorită răspândirii pe internet şi pe alte căi a zvonului despre presupusa subordonare a istoricei şi tradiţionalei Mănăstiri Esfigmenu faţă de Sinodul vechi-calendarist al Arhiepiscopului Calinic, declarăm tuturor cu îndrăzneală că niciodată nu ne-am subordonat vreunui Sinod vechi-calendarist. Am întrerupt pomenirea Patriarhului Constantinopolului, kir Bartolomeu, denunţându-l ca eretic şi ne-am separat de el potrivit canoanelor Bisericii (al 15-lea de la Sinoadele I şi II Ecumenice şi al 31-lea al Sfinţilor Apostoli). Recunoaştem instituţia Patriarhiei Ecumenice, dar continuăm să denunţăm pe actualul Patriarh ca eretic şi ca unul care nu respectă nici Tradiţiile Bisericii, nici Legea Sfântului Munte (Carta Juridică a Sfântului Munte) şi nici condiţiile internaţionale. Declarăm deci cu îndrăzneală tuturor celor care se îndoiesc că niciodată nu am pomenit alt Patriarh sau Episcop. Urmăm prin harul lui Dumnezeu această bună luptă pentru Credinţă, până la deplina îndreptăţire a Sfintei noastre Mănăstiri. Nu ne vom abate nici în cel mai mic amănunt de la linia Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi a Sfinţilor noştri înaintaşi Athanasie şi Efthimie, trecuţi la Domnul. Vom aştepta deplina dreptate de la Chivernisitoarea Sfântului Munte, de la Doamna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, sau cu ajutorul acesteia suntem gata să murim – dacă timpul o cere – pentru cele ce credem şi nu vom deveni cu nici un chip trădători ai Credinţei noastre şi ai Spiritualităţii Patriei noastre, care este Sfântul Munte, pentru nici o plată sau cinstire.

Cu binecuvântări şi dragoste,

Stareţul Sfintei Mănăstiri Esfigmenu,

Arhimandritul Metodie

şi fraţii mei în Hristos”.

Semnalăm că Patriarhul Ecumenic, kir Bartolomeu, în timpul recentei sale vizite la Sfântul Munte a cerut aici şi acum „alungarea” obştii canonice din Sfânta Mănăstire şi instalarea obştii „rânduite” de acesta, pe care o caracterizează drept „canonică”.

Teoria celor „doi plămâni” ai lui Hristos-”teoria romano-catolică despre „cei doi plămâni” ai lui Hristos, este o blasfemie atunci când este adoptată de ortodocşi.”

Această teorie îşi are originea în romano-catolicism. Conform acestei teorii, Hristos are drept „plămâni” romano-catolicismul şi Biserica Ortodoxă.

Astăzi, din nefericire, teoria aceasta a fost adoptată şi de mulţi ierarhi ortodocşi şi teologi laici ortodocşi, fără să fie probabil siliţi. Această teorie însă, din punct de vedere ortodox, poate fi considerată nu doar non-teologică, ci chiar o blasfemie.

Biserica Ortodoxă se diferenţiază ontologic de romano-catolicism din motive dogmatice clare. Astfel, Biserica Ortodoxă consideră că doar ea păstrează caracterul Bisericii de trup dumnezeu-omenesc al lui Hristos. Romano-catolicismul este căzut de o mie de ani în afara Bisericii lui Hristos.

De altfel, pentru că Biserica, după cum consideră Simbolul de Credinţă, este „Una” şi omogenă, din punct de vedere teologic este de neconceput să se subînţeleagă, în conformitate cu teoria de mai sus, că ortodoxia şi romano-catolicismul sunt „doi plămâni” ai lui Hristos, ca şi cum ar fi două organe echivalente din Trupul Lui.

În acest caz, ar trebui să considerăm că celelalte organe ale trupului lui Hristos fie nu sunt încă descoperite din punct de vedere ecclesiologic, fie sunt acoperite de alte biserici în afara celor două. Aşa ceva ne-ar conduce nemijlocit la adoptarea teoriei ecclesiologice protestante a ramurilor (Branch theory).

Prin teoria ramurilor înţelegem teoria protestantă privind identitatea Bisericii.     (Biserica, după protestanţi, este comunitatea nevăzută a sfinţilor. Toate diversele biserici istorice-empirice, cu dogme diferite, sunt legitime şi echivalente, fiind ramuri ale copacului bisericii nevăzute. Biserica nevăzută este Biserica despre care mărturisim în Simbolul de Credinţă. În consecinţă, nici o biserică locală, indiferent de dogmă, nu întrupează „una, sfântă, catolică şi apostolească Biserică” Nici o Biserică locală nu poate susţine faptul că deţine plinătatea adevărului revelat. Biserica cea „UNA” a lui Hristos este cumulul total al secţiilor separate, adică al bisericilor locale de orişice dogmă, oricât de mult ar diferi din punct de vedere dogmatic între ele.) Lucru cu neputinţă de acceptat din punct de vedere ortodox.

Pe de altă parte, teoria romano-catolică despre „cei doi plămâni” ai lui Hristos, este o blasfemie atunci când este adoptată de ortodocşi. Şi constituie o blasfemie în sensul cel mai strict al cuvântului, pentru că introduce în Trupul impecabil al lui Hristos romano-catolicismul ca pe un organ funcţional al Lui (un „plămân”), deşi romano-catolicismul suferă ontologic din punct de vedere instituţional, fiind, în realitate în afara Trupului divino-uman al Bisericii.

Anatema oficiala a Bisericii impotriva ecumenismului!

   Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei[ROCOR], august 1983, la Sinodul de la  Vancouver:

Anathema to Ecumenism

Those who attack the Church of Christ by teaching that Christ’s Church is divided into so-called “branches” which differ in doctrine and way of life, or that the Church does not exist visibly, but will be formed in the future when all “branches” or sects or denominations, and even religions will be united into one body; and who do not distinguish the priesthood and mysteries of the Church from those of the heretics, but say that the baptism and eucharist of heretics is effectual for salvation; therefore, to those who knowingly have communion with these aforementioned heretics or who advocate, disseminate, or defend their new heresy of Ecumenism under the pretext of brotherly love or the supposed unification of separated Christians, Anathema!

Anatema – celor care se ridica impotriva Bisericii Ortodoxe si sustin ca Biserica lui Hristos s-a impartit in asa-zise “ramificatii”, ce difera una de alta dupa doctrina si modul de viata, sau ca Biserica nu a existat in chip vazut, ci se va constitui abia in viitor, cand toate “ramificatiile”, sau partile, sau confesiunile si chiar toate religiile se vor uni intr-un singur trup. Anatema – si celor care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de “preotia” si “tainele” ereticilor, dar afirma ca botezul si euharistia ereticilor ar fi suficiente pentru mantuire. De aici anatema – si celor ce comunica in mod constient cu ereticii amintiti sau sustin, propaga si iau apararea ereziei ecumeniste proaspat aparute a acestora sub pretextul pretinsei iubiri fraterne sau presupusei uniri a crestinilor scindati!”

Ce inseamna ecumenism?

“Ecumenism” este un termen care provine din limba greaca si este opus cuvantului “ecumenic”.

“Ecumenic” provine de la cuvantul IKOS ce insemna casa, adica toti cei care sunt in Casa lui Dumnezeu Biserica si au aceeas invatatura de credinta, fiind ortodocsi.

Termenul “ecumenism” insemna a aduna pe toti in aceeas casa indiferent de ceea ce cred, de ce religie sau denominatiune crestina apartin.

Sub termenul “ecumenism” se intelege si dialogul dintre religii, dar si dialogul dintre Biserica Ortodoxa si celelalte culte, care daca este facut pe baze ortodoxe, dupa invatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii nu poate fi rau, poate fi benefic pentru eretici, dar numai atunci cand e facut de pe pozitii autentice ortodoxe.

Prin “erezia ecumenista”  se intelege trecerea peste barierele dogmatice si ajungerea la un numitor comun cu toate celelalte culte. Aceasta erezie considera pe toti ereticii si schizmaticii deopotriva cu Biserica, sau ca facand parte din Biserica. De aici este cunoscuta “teoria ramurilor” care afirma ca Biserica cuprinde pe toti care cred ca Hristos este Dumnezeu, sau pe toti care boteaza in numele Sfintei Treimi. Acesta se numeste minimalismul dogmatic.

O erezie mai noua cuprinsa in ceea ce numim “ecumenism” este teoria conform careia daca o erezie are succeciune apostolica are Har, deci se afla in Biserica. Iar cea mai dezvoltata este ideea cum ca fiecare erezie crestina se afla intr-un anume fel in Biserica, intr-u grad mai mare sau mai mic, in functie de gradul de departare de la adevarul ortodox.

Nici una din aceste invataturi nu stau in picioare la o simpla analiza teologica.

Sfintii Partinti prin anateme au taiat din trupul Bisericii pe cei care au schimbat o singura litera din Invatatura de credinta. Biserica a fost vazut intodeauna doar acolo unde este Ortodoxie, adica Dreapta Slavire a lui Dumnezeu.

Este prima conditie pentru existenta Bisericii si anume pastrarea nealterata a invataturii de credinta asa cum au primit-o apostolii de la Hristos.

Nu poate exista Biserica acolo unde este erezie, de aceea nici un schizmatic-eretic nu este in Biserica ci inafara ei.

Celebra fraza: “Stim unde este Biserica dar nu stim unde nu este ea” spusa de un celebru teolog este falsa, pentru ca noi stim exact unde este si stim si unde nu este. Ea nu este inafara Ortodoxiei.